Vis de iarnă

  Vreau să ningă! Prima ninsoare e superbă. Ce-ar fi Crăciunul fără ninsoare?Unde-ar mai fi magia lui? Imaginile astea mă duc aşa cu gândul undeva, departe, şi-mi dau o stareeeeee frumoasă pentru că iarna e anotimpul pe care îl prefer cel mai mult. Şi asta nu se datorează numai Crăciunului sau a ninsorii, ci şi a sentimentelor pe care ţi le transmite...E frumos să stai în casă, la căldurică, doar cu lumina de la instalaţia bradului, lăsând nişte colinde să cânte uşor pe fundal şi cu o cană de ceai sau de ciocolată caldă în mână...iar afară să ningă cu fulgi mari şi să fie friiiggg. Brrr! Nici mult nu mai este până când voi simţi cu-adevărat frumuseţile iernii. Fiecare iarnă are ceva frumos să-mi arate, fiecare iarnă îmi rezervă ceva care mă face să devin altfel şi să gândesc diferit. E frumos să vezi atâta veselie în jurul tău, după un an mai mult sau mai puţin plăcut ; e frumos să stai alături de persoanele dragi şi să te bucuri împreună de sărbătoarea Crăciunului. Partea rea e că nici nu ştii cum trec zilele, atunci când te simţi bine. Nici bine nu intri în atmosfera sărbătorilor că au şi trecut...dacă ar fi cel puţin o săptămână Crăciunnnn, ar fi altceva, dar mai bine gata cu visele că dejaaaaa sunt prea nerăbdătoare şi prea cu capu-n nori. 

   Iarna asta mi-am propus multe ,însă nu văd ce rost ar avea să-mi înşir dorinţele şi viitoarele mele realizări, zic eu, pe aici. De la un timpppppppp, de ce să nu recunosc, că deh, de-asta am şi făcut blog-ul, să scriu tot ce mi se întâmplă , ce gândesc şi ce simt , cam vreau să am şi eu un prietenaş acoloşa . Mai ales că la liceu am văzut mulţi băieţi frumuşăi d-ăia la care visez eu mereu. De când cu balul bobocilor sunt cu capu-n nori, că s-a întâmplat, ce s-a-ntâmplat... eh, am intrat şi eu în lumea aia a viselor, sunt un nou musafir... cred că mai bine îmi dau două palme!Deşi n-aş vrea să stric atmosfera asta.