Plouă..

  Plouă! Îmi place ploia. Dintotdeauna am iubit-o pentru că îmi dă starea aia care mă face să mă simt mult mai bine faţă de o zi obişnuită. Ceea ce o face să fie şi mai frumoasă sunt melodiile care mă strigă mai tot timpul şi nu mi le pot scoate din minte.
  Fiecare dimineaţă, de luni până vineri, e plictisitoare, obositoare. Cu ploaie ar fi altfel...cel puţin nu mi-aş mai f**e ochii atunci când văd o paraşută, ori un cocalar într-o dacie ascultând manele şi uitându-se insistent la toate fetili de pe stradă. În excursia mea până la şcoală şi înapoi dau de fiecare dată de astfel de specimene. Se uită la mine, se uită, mă scoate din sărite, pur şi simplu îmi vine să-i arăt degetul mijlociu şi să-mi văd în continuare de drumul meu. O ia înainte, zburând cu dacia lui şi scoţând un zogomot de zici că o avea de pe vremea lui Pazvante.

  N-a mai plouat de ceva timp... mă doare capul, mi-e silă de ce văd prin jur. Vreau să mă plimb prin ploaie, să mă ud din cap până-n picioare, să fiu singură în momentele de genu' ăsta. Mă duc în lumea mea unde totul e cum vreau eu . Prefer să nu trăiesc prezentul aşa cum vor cei de lângă mine...Prefer să-mi creez eu nişte principii, care mai mult ca sigur sunt mai bune decât celelalte. Mă dezlipesc uşor, uşor de prostie, de prefăcătorie, de minciună .