duminică, 11 noiembrie 2012

Eseu -cică-

 *Deşi e tema mea la română,din lipsă de timp pentru a face alte postări, cred că merge să o pun şi aici...mai ales că e inspirat din realitate, fiind vorba despre toleranţă. Btw ceea ce e scris între paranteze nu face parte din compunere*

  Toleranţa- o calitate a omului, capacitatea acestuia de a-i accepta pe cei din jurul său , îngăduinţa, permisiunea pe care fiecare o oferă altei persoane. Cu toate acestea, pentru a da dovadă de toleranţă trebuie să-ţi cunoşti propriile limite, să fii conştient de ceea ce faci, să ai încredere în ceilalţi şi totodată să-ţi recunoşti propriile greşeli pe care mai târziu să ţi le asumi.
   Din punctul meu de vedere, în ziua de astăzi, oamenii care tolerează sunt mai puţini întâlniţi deoarece fiecare merge pe propriile principii care au luat naştere din influenţa prietenilor.[Ce câcat! Nu-i aşa, dar în compunerea asta de rahat trebuie să spun aşa ceva!!] Am întâlnit astfel de persoane, însă am întâlnit şi oameni care într-advăr ştiu ce înseamnă a greşi sau a da o nouă şansă. Fiecare greşeşte [Unii cam des, ce-i drept.], însă mulţi nu-şi dau seama sau nu vor să-şi dea seama. După cum spunea şi proverbul Tratează-i pe ceilalţi, aşa cum ai vrea să fii şi tu tratat, aşa şi în acest caz, oamenii sunt capabili să ierte, dar nu să şi uite. De fapt, cred că fiecare învaţă din propriile greşeli sau din ale celorlalţi, însă de cele mai multe ori, ne ghidăm după spusele prietenilor. De ce să nu recunosc?! Şi mie mi s-a întâmplat de multe ori să mă iau dupa vorbele unora, dar mai apoi mi-a părut rău.
   Viaţa socială a omului are la bază tolerarea şi socializarea ; fără acestea omul nu s-ar mai putea integra în lumea cotidiană.
   Aşadar, toleranţa este o virtute pe care omul o dobândeşte încercând să ierte şi să uite într-o oarecare măsură cele întâmplate... chiar dacă ce e rău uităm mult mai greu, faţa de ce e bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu