Unii te judecă pentru ce nu eşti !

  Unii te judecă pentru ce nu eşti, în loc să te aprecieze pentru ceea ce eşti ; pentru că ai acel ceva pe care nimeni nu-l are. Mai tot timpul trebuie să te prefaci că eşti cumva sau că faci ceva doar pentru a fi pe placul unora care habar n-au că toţi oamenii sunt diferiţi. E aşa...ca-ntr-un film, tu eşti actorul principal, iar ceea ce ţi se întâmplă e ca un câcat care dispare. Nu degeaba se spune că viaţa bate filmul, nu ? Doar aşa ca să fim noi mai ipocriţi şi să ne luăm mai tot timpul după spusele altora sau în unele cazuri după anturaj . Adevăru-i că cei din jur ne influenţează gândirea şi comportamentul - în acest caz unii devin mai buni, alţii din rău în mai rău. Faza e că nu tre' să te laşi dus de val pentru că va veni momentul ăla magnific, extraordinar, superb,minunat, senzaţional, în care îţi va părea rău şi-ţi va veni să te dai cu capul de toţi pereţii.
  Dacă totuşi stau să mă gândesc mai bine, aş rectifica puţintel acel prim citat de mai sus cu care am început această inegalabilă postare , în sensul că, uneori, de fapt hai să spunem mai tot timpul, unii te judecă pentru ce eşti. Eh, dar acum aş da-o iar în invidie, gelozie sau mai ştiu eu ce... am folosit cuvintele astea prea des şi mi-au pierit ideile în legătură cu ce ar mai putea însemna asta.

DA! Eu sunt unicorn

 D-aia nici nu-mi prea plac oamenii ăia câcaţi la minte!

what the fuck?!

  E nasol să vezi oameni care să fie invidioşi pe tine. Îţi dau aşa o stare de ... scârbă . E nasol să-i vezi cum se fofilesc pe lângă tine, cu o privire d-aia înspăimântătoare, după părerea lor , însă prostească, după a celui care are parte de ea. Sunt aşa ca nişte animale sălbatice care vor să-ţi sară-n cârcă şi să te doboare, păcat că nu reuşesc asta niciodată...

A nins sau... am visat?

 DADADADA! Ce frumos e când te trezeşti dimineaţa şi te uiţi pe geam şi vezi că a nins şi că crengile copacilor sunt pline de zăpadă. Îmi place atmosfera aia când stai la geam şi-ţi bei cana cu ciocolată caldă iar afară e alb... de-acum, în fiecare dimineaţa, primul lucru pe care-l e fac e să mă duc la fereastră şi s-arunc o privire afară , chiar dacă numai prima ninsoare are acel ceva special.

Vis de iarnă

  Vreau să ningă! Prima ninsoare e superbă. Ce-ar fi Crăciunul fără ninsoare?Unde-ar mai fi magia lui? Imaginile astea mă duc aşa cu gândul undeva, departe, şi-mi dau o stareeeeee frumoasă pentru că iarna e anotimpul pe care îl prefer cel mai mult. Şi asta nu se datorează numai Crăciunului sau a ninsorii, ci şi a sentimentelor pe care ţi le transmite...E frumos să stai în casă, la căldurică, doar cu lumina de la instalaţia bradului, lăsând nişte colinde să cânte uşor pe fundal şi cu o cană de ceai sau de ciocolată caldă în mână...iar afară să ningă cu fulgi mari şi să fie friiiggg. Brrr! Nici mult nu mai este până când voi simţi cu-adevărat frumuseţile iernii. Fiecare iarnă are ceva frumos să-mi arate, fiecare iarnă îmi rezervă ceva care mă face să devin altfel şi să gândesc diferit. E frumos să vezi atâta veselie în jurul tău, după un an mai mult sau mai puţin plăcut ; e frumos să stai alături de persoanele dragi şi să te bucuri împreună de sărbătoarea Crăciunului. Partea rea e că nici nu ştii cum trec zilele, atunci când te simţi bine. Nici bine nu intri în atmosfera sărbătorilor că au şi trecut...dacă ar fi cel puţin o săptămână Crăciunnnn, ar fi altceva, dar mai bine gata cu visele că dejaaaaa sunt prea nerăbdătoare şi prea cu capu-n nori. 

   Iarna asta mi-am propus multe ,însă nu văd ce rost ar avea să-mi înşir dorinţele şi viitoarele mele realizări, zic eu, pe aici. De la un timpppppppp, de ce să nu recunosc, că deh, de-asta am şi făcut blog-ul, să scriu tot ce mi se întâmplă , ce gândesc şi ce simt , cam vreau să am şi eu un prietenaş acoloşa . Mai ales că la liceu am văzut mulţi băieţi frumuşăi d-ăia la care visez eu mereu. De când cu balul bobocilor sunt cu capu-n nori, că s-a întâmplat, ce s-a-ntâmplat... eh, am intrat şi eu în lumea aia a viselor, sunt un nou musafir... cred că mai bine îmi dau două palme!Deşi n-aş vrea să stric atmosfera asta.                                          

Ca la inculţi

   Pe zi ce trece sunt mai dezamăgită de ceea ce văd în jur. O zi destul de importantă, zic eu, dar românii tot nu s-au abţinut să înjure, să huiduiască şi să vorbească de-ampulea. Da, asta e România, din păcate. Chiar şi astăzi, când m-am uitat şi eu (uau!) la TV pe un canal de ştiri, am văzut cum lumea huiduia pe străzi după ce Băse a apărut prin mulţime. Pana mea, ştiu că-i grea viaţa aici şi că nu avem o soartă întocmai bună, însă, frate, din respect pentru ţara asta, care se dovedeşte pe zi ce trece că are oameni inculţi, să-şi ţină gura.Asta-i viaţa, învăţăm din astea, că nu chiar totul e aşa cum am visat azi noapte. Nu că sunt eu nu ştiu ce respectuoasă, dar ăsta e bun simţ. Hai de-acum să ne înjurăm ca proştii că deh, doar suntem români, nu ? Când îi vedeam îmi venea să-mi dau pumni ... mi se pare prea multă prostie în ţara asta.De fapt, dacă mă gândesc mai bine, nu mi se pare ci chiar e!! Poate că dacă oamenii ar fi altfel s-ar schimba destule lucruri.