Către o destinaţie necunoscută...
Te-ai inchis in tine atât
de brusc. Refuzi să vorbeşti, refuzi să ridici capul. Ochii tăi spun
totul;nu mai ai încredere, pur şi simplu. Eşti dezorientat şi nu ştii ce
să faci. Sufletul îţi este acum ca un deşert, unde ţi se scurge nisipul
printre degete... e ca o clepsidră unde praful care se prelinge
uşor,uşor e de neoprit. Simţi că timpul trece. Absurd,nu? Totul trece
nespus de repede, iar ceea ce a rămas ... se uită sau poate rămân acolo,
undeva întipărite într-un colţ'şor al minţii.
Acum, rămâi! Rămâi acolo unde eşti, căci nu te pot scoate din
universul tău, din lumea ta , care te acaparează atât de intens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu