joi, 6 septembrie 2012

puncte, puncte [..]

    Către o destinaţie necunoscută...

  Te-ai inchis in tine atât de brusc. Refuzi să vorbeşti, refuzi să ridici capul. Ochii tăi spun totul;nu mai ai încredere, pur şi simplu. Eşti dezorientat şi nu ştii ce să faci. Sufletul îţi este acum ca un deşert, unde ţi se scurge nisipul printre degete... e ca o clepsidră unde praful care se prelinge uşor,uşor e de neoprit. Simţi că timpul trece. Absurd,nu? Totul trece nespus de repede, iar ceea ce a rămas ... se uită sau poate rămân acolo, undeva întipărite într-un colţ'şor al minţii.
 Acum, rămâi! Rămâi acolo unde eşti, căci nu te pot scoate din universul tău, din lumea ta , care te acaparează atât de intens.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu