Cum pana mea să fii atât de debil, încât să spui că stiloul este o fiinţă ? Azi, la ora de logică, un elev dăduse definiţia stiloului şi spunea că este un obiect, iar profu', deşteptăciunea pământului, susţinea că e o fiinţă. Îţi imaginezi că toată clasa a început să râdă şi să spună că nu-i adevărat...Totuşi, unde-i logica profului? După mintea lui chiar şi cutia de la prezervative e o fiinţă ... Deci nu degeaba mi-am format o părere proastă despre el încă de la început.
Btw, nu putem contrazice dex-ul, care spunea aşa:
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană.
O fi stiloul fiinţă şi noi nu ştim... ne simte atunci când îl atingem, se uită la noi cu o privire lungă şi ne-njură că de ce scriem aşa repede şi nu ne mai oprim... Pfoai, viaţa e atât de interesantă, numai că nu ştim ce să mai inventăm. Acum, pot spune că-mi place din ce în ce mai mult la şcoală!
luni, 5 noiembrie 2012
duminică, 4 noiembrie 2012
Forever alone
Duc dorul inspiraţiei. Chiar îl duc pentru că era prietena mea atunci când mă simţeam aiurea. Îmi sărea în ajutor atunci când voiam să-mi exprim sentimentele într-un mod anume, îmi spunea ce să scriu şi cum să scriu...
Nu pot spune că eu am inspiraţie.Postările de pe blog le fac destul de simplu. Ideile îmi vin atunci când mă uit la o imagine...De aceea am un folder numit "bloguşor", unde am multe imagini, care îmi pot da un subiect sau o vagă ideea despre ce să scriu. Câteodată şi aceste idei îmi lipsesc, de fapt, nu câteodată, ci se întâmplă destul de des ;pur şi simplu,poate n-am chef. Jumătate din timpul meu, care-l petrec în faţa calculatorului, îl ocup chestioare de genul.
Imaginile ca imaginile, dar când vine vorba de tema la română - pauză. Cred că inspiraţia [cam des folosesc cuvântul ăsta] e plecată în vacanţă.Pe mine m-a lăsat singură, pe plaja pustie... Ce căcat! Acum...chiar că sunt singură.
Nu pot spune că eu am inspiraţie.Postările de pe blog le fac destul de simplu. Ideile îmi vin atunci când mă uit la o imagine...De aceea am un folder numit "bloguşor", unde am multe imagini, care îmi pot da un subiect sau o vagă ideea despre ce să scriu. Câteodată şi aceste idei îmi lipsesc, de fapt, nu câteodată, ci se întâmplă destul de des ;pur şi simplu,
Imaginile ca imaginile, dar când vine vorba de tema la română - pauză. Cred că inspiraţia [cam des folosesc cuvântul ăsta] e plecată în vacanţă.Pe mine m-a lăsat singură, pe plaja pustie... Ce căcat! Acum...chiar că sunt singură.
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
Te simţi bine?!
La fiecare întrebare, gen: "Eşti bine?" răspund cu da, când de fapt nu mă simt bine deloc. Nu sunt mincinoasă sau căcaturi de felul ăsta pentru că aici nu e vorba de sinceritate sau minciună. Poate, în persoana care cică se interesează de soarta ta nu găseşti un sprijin sau un bun prieten care să-ţi dea cele mai bune sfaturi... ori, pur şi simplu păstrezi pentru tine ceea ce simţi sau ceea ce ai de zis. Încerc să-mi pun o mască care să-mi acopere tristeţea sau starea aia în care simt că nu sunt eu... asta e doar pentru un moment ; însă cu timpul rana se vindecă...ca orice rană,evident,dar cu cicatrice.
Plouă..
Plouă! Îmi place ploia. Dintotdeauna am iubit-o pentru că îmi dă starea aia care mă face să mă simt mult mai bine faţă de o zi obişnuită. Ceea ce o face să fie şi mai frumoasă sunt melodiile care mă strigă mai tot timpul şi nu mi le pot scoate din minte.
Fiecare dimineaţă, de luni până vineri, e plictisitoare, obositoare. Cu ploaie ar fi altfel...cel puţin nu mi-aş mai f**e ochii atunci când văd o paraşută, ori un cocalar într-o dacie ascultând manele şi uitându-se insistent la toate fetili de pe stradă. În excursia mea până la şcoală şi înapoi dau de fiecare dată de astfel de specimene. Se uită la mine, se uită, mă scoate din sărite, pur şi simplu îmi vine să-i arăt degetul mijlociu şi să-mi văd în continuare de drumul meu. O ia înainte, zburând cu dacia lui şi scoţând un zogomot de zici că o avea de pe vremea lui Pazvante.
N-a mai plouat de ceva timp... mă doare capul, mi-e silă de ce văd prin jur. Vreau să mă plimb prin ploaie, să mă ud din cap până-n picioare, să fiu singură în momentele de genu' ăsta. Mă duc în lumea mea unde totul e cum vreau eu . Prefer să nu trăiesc prezentul aşa cum vor cei de lângă mine...Prefer să-mi creez eu nişte principii, care mai mult ca sigur sunt mai bune decât celelalte. Mă dezlipesc uşor, uşor de prostie, de prefăcătorie, de minciună .
Fiecare dimineaţă, de luni până vineri, e plictisitoare, obositoare. Cu ploaie ar fi altfel...cel puţin nu mi-aş mai f**e ochii atunci când văd o paraşută, ori un cocalar într-o dacie ascultând manele şi uitându-se insistent la toate fetili de pe stradă. În excursia mea până la şcoală şi înapoi dau de fiecare dată de astfel de specimene. Se uită la mine, se uită, mă scoate din sărite, pur şi simplu îmi vine să-i arăt degetul mijlociu şi să-mi văd în continuare de drumul meu. O ia înainte, zburând cu dacia lui şi scoţând un zogomot de zici că o avea de pe vremea lui Pazvante.
N-a mai plouat de ceva timp... mă doare capul, mi-e silă de ce văd prin jur. Vreau să mă plimb prin ploaie, să mă ud din cap până-n picioare, să fiu singură în momentele de genu' ăsta. Mă duc în lumea mea unde totul e cum vreau eu . Prefer să nu trăiesc prezentul aşa cum vor cei de lângă mine...Prefer să-mi creez eu nişte principii, care mai mult ca sigur sunt mai bune decât celelalte. Mă dezlipesc uşor, uşor de prostie, de prefăcătorie, de minciună .
vineri, 2 noiembrie 2012
Da,mulţam!
joi, 1 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)