miercuri, 9 ianuarie 2013

Viaţa ca o sticlă, un tren, un puzzle...


 Totul e ca o sticlă.Ai gafat, s-a dus...ceea ce ai realizat până în acel moment s-a spart în mii de bucăţi. Doar muncind mai poţi recupera ceea ce ai avut. Lumea mai bună pe care tu ţi-o doreşti, ţi-o imaginezi etc, ţi-o creezi prin tine şi prin ceea ce faci. Mulţi spun că fac ceva, dar dacă stai să analizezi mai bine, nici măcar ei nu ştiu ce fac. Mai bine puţin şi bun, decât mult şi prost - mereu mă ghidez după "citatul ăsta"...deoarece văd în jur oameni care au părere prea bună despre ei doar pentru că fac multe lucruri, dar niciunul cum trebuie. Cum s-ar spune...învăţ din greşelile altora, pentru ca la rândul meu să n-ajung să o comit.
  Deseori văd comparaţia asta viaţa ca un tren, deseori o aud şi prin tot felu' de melodii. E destul de expresivă, adică surprinde cât de cât realitatea. Trenul ăla porneşte către nu se ştie unde -atunci când de naşti, merge repede când şi ţie îţi merge bine, merge mai încet când ai o problemă şi într-un final [mai devreme sau mai târziu] se opreşte şi nu mai porneşte niciodată.
  Btw de asta, citisem azi într-o carte şi dădusem de:)) :
  "Omul când se naşte zice: A,
    Iar când moare zice: mor,
    Aşa că toată viaţa se compune din: Amor."
  Ce să zic, mi s-a părut destul de interesantă...

2 comentarii:

  1. Chestia cu 'Amorul' e dubioasă răuu :))
    Cel mai bine e să învăţăm din greşelile altora pentru a nu le comite la rândul nostru. Dacă, din întâmplare, faci şi tu 'marea gafă', măcar ştii cum să o scoţi mai repejor cu binele.
    Se vede că sunteţi toate inspirate... aşa, înainte de şcoală! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragut post . Ai dreptate..totul e ca o sticla , prietenie , iubire , viata..calcam incet pentru ca ne e frica sa nu se sparga..cred ca prea putini oameni stiu sa patineze pe acea sticla , fara frica ca o sa se sparga si o sa se duca totul.

    RăspundețiȘtergere